1. Istorie Internet. Evaluarea informatiei online. Resurse web pentru jurnalisti

1.1 Internet – Definitie

Exista multe definitii ale internetului de la cele din dictionare pana la cele romantioase (stiti voi). Va las placerea sa va uitati in DEX la Internet dupa definitie. Nu uitati de definitiile nenumarate de pe web. Doua dintre ele:

The Internet is an electronic network of computers that includes nearly every university, government, and research facility in the world. Also included are many commercial sites. It started with four interconnected computers in 1969 and was known as ARPAnet.
http://www.orafaq.com/wiki/Internet

The Internet is a global system of interconnected computer networks that use the standard Internet Protocol Suite (TCP/IP) to serve billions of users worldwide. It is a network of networks that consists of millions of private, public, academic, business, and government networks of local to global scope that are linked by a broad array of electronic and optical networking technologies. The Internet carries a vast array of information resources and services, most notably the inter-linked hypertext documents of the World Wide Web (WWW) and the infrastructure to support electronic mail.
en.wikipedia.org/wiki/Internet

Definitia care mie mi se pare cea mai apropiata de adevar ar suna cam asa: Internetul este o retea globala de retele de calculatoare interconectate si [este alcatuit si din] oamenii care folosesc aceasta retea. Suna cam ciudat, dar oamenii, adica noi atunci cand “stam, umblam, iesim, ne ducem” pe “net” suntem o parte a sa. Fara oameni, internetul e aproape la fel ca si reteaua de curent electric.

1.2 Istorie

Voi trece repede prin istoria de aproape 40 de ani a internetului. E un pas necesar, insa nu unul important. Mai intai as vrea sa amintesc cativa precursori ai internetului. (Intotdeauna cand incerci sa descrii istoria unui fenomen complex asa cum e internetul, e aproape imposibil de ales un punct de start.)

1. Vannevar Bush (March 11, 1890 – June 30, 1974)

Profesor la MIT in anii 30, Bush a imaginat un sistem prin care informatia din biblioteci, stocata pe microfilm (despre care se spunea atunci ca va fi viitorul mediu de stocare a informatiei), putea fi accesata prin intermediul unui dispozitiv pe care el l-a numit MEMEX (Memory Extension). Acest dispozitiv ar fi facilitat cautarea rapida si flexibilia a informatiei, si ar fi permis o abordare mai aproape de functionarea creierului uman.

Noi nu gandim asa cum e clasificata informatia la biblioteca (pe domenii si litere/cifre), ci de obicei mintea ne sare de la una la alta prin asocieri de care nu totdeauna suntem mandri. Cam asa vedea si Bush MEMEX-ul. Cine folosea masina la cercetarea unui subiect, efectuand un sir de cautari succesive pe diferite subiecte, putea sa “salveze” acel proiect, astfel incat atunci cand venea un alt cercetator, MEMEX ii afisa si toate ramificatiile subiectului asa cum fusese el explorat mai inainte.

Bush publica un articol pe aceasta tema in revista Atlantic Monthly in 1945, articol intitulat “As We May Think” (http://www.ps.uni-sb.de/~duchier/pub/vbush/vbush-all.shtml)

2. Norbert Wiener (November 26, 1894 – March 18, 1964)

Norbert Wiener, dupa ce a inceput studii de medicina, a fost un matematician excelent. El a abandonat studiile medicale deoarece nu reusea sa taie fasii foarte subtiri de tesut pentru microscop. Si asta nu pentru ca i-ar fi tremurat mana ci pentru ca nu vedea foarte bine. Asta i-a dat ideea ca orice actiune nu poate avea succes decat daca este in permanenta controlata. Chiar mai mult, a inteles ca acest fenomen are loc constant in lumea animalelor si la oameni, si astfel a publicat un studiu intitulat: Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine (MIT Press, 1948). El este initiatorul ciberneticii, stiinta care sta intr-un fel la baza cercetarilor legate de informatica.

3. J.C.R Licklider (March 11, 1915 – June 26, 1990)

Unul dintre pionierii Internetului, Inteligentei artificiale si unul dintre cei care au imaginat interfetele grafice, comertul electronic, operatiunile bancare online, etc. El a fost si unul dintre primii directori la DARPA, agentia de cercetare care se afla la originea internetului, directionand cercetarile spre interconectarea calculatoarelor.

4. Douglas Engelbart (n. 30 ianuarie 1925)

Este cel care a inventat mouse-ul, si care in 1968 a facut o demonstratie a interfetei grafice a calculatoarelor in fata a 1000 de persoane. Demonstratia includea prezentarea unor notiuni ca mouse, video si teleconferinta, ferestre multiple, hipertext si email.

Istorie pe larg: http://www.isoc.org/internet/history/

De retinut:
1969 – prima conexiune la distanta intre calculatoare (inceputul Internetului)

1.3 Principii:

  • informatia transmisa pe internet este transportata ca pachete mici care se re-asambleaza la destinatie. Pachetele contin pe langa informatia propriuzisa: adresa expeditorului, adresa destinatarului, numele fisierului (mesajului email, paginii web, etc) din care fac parte si un numar de ordine (al catelea pachet din fiser este). Pachetele sunt redirectionate in diferite noduri ale retelei de catre calculatoare specializate numite routere (sau switch) fara a fi citite, pe drumuri diferite in functie de gradul de aglomerare a retelei. Daca la destinatie nu ajung toate pachetele, destinatarul trimite spre expeditor cererea pentru cele care lipsesc.
  • protocolul (ansamblul de reguli) care guverneaza transmisia informatiei pe internet este ansamblul TCP/IP (Transport Control Protocol/ Internet Protocol)
  • fiecare calculator conectat direct la internet (vizibil pe internet) are o adresa IP unica. Adica un numar de forma abc.def.ghi.jkl (intre 0.0.0.0 si 255.255.255.255).
  • retelele locale se conecteaza la internet de obicei prin intermediul unui calculator/grup de calculatoare numit Gateway.

1.4 Aplicatii (ansambluri de tehnologii si reguli) care functioneaza pe internet:

Cele mai importante:

- e-mail (mai multe in cursul 2)
- ftp
- telnet
- usenet
- www (World Wide Web) – 1992

O definitie pentru www: este ansamblul de documente hypertext care se pot vizualiza pe reteaua internet cu ajutorului unei aplicatii software numita “browser”.

Documentele hypertext se mai numesc si pagini web, iar ele se transfera online prin protocolul HTTP (HyperText Transport Protocol). Fiecare pagina web (document) are o adresa unica, numita URL. Astazi

Ex: http://www.primariacostesti.ro/files/echipa_fotbal.php

http = protocol (utilizeaza ca suport protocolul TCP/IP
:// = sintaxa (gramatica de la domnul Dumistracel)
www = indicatie ca suntem pe world wide web
primariacostesti = nume de domeniu (care transforma intr-un mod placut urechilor adresa IP a serverului de web). Domeniile se cumpara pe principiul primul sosit-primul servit, cu exceptia denumirilor consacrate (gen tarom.ro, airfrance.ro sau juliaroberts.com).
.ro = extensia pentru Romania
/files/…. = locatia respectivei pagini in ierarhia site-ului (imi plac numele echipelor din clasament)

Initial, pentru site-urile americane, existau urmatoarele extensii:
.com = comercial
.mil = militar
.edu = scoli
.org = ong
.net = administrarea retelei internet

Paginile web sunt “publicate” de un calculator (si soft) numit server web. Acesta reapunde cererilor clientilor (browsere) si le expediaza o copie a documentului (paginii) solicitate. Mai multe pagini web grupate din punct de vedere conceptual (dar si de cele mai multe ori stocate fizic pe acelasi server web, la aceeasi adresa) constitue un site web.

1.5 Regasirea informatiei online

Probabil ca prima miscare atunci cand aveti nevoie de ceva de pe internet este sa mergeti pe Google si sa dati o cautare rapida care sa va ofere perspectiva a 60.000 de rezultate. Asta nu e rau in sine, atat ca de acum va trebui sa cautati informatia ca niste profesionisti.

Nu toata informatia insa poate fi gasita (sau gasita usor) cu ajutorul motoarelor de cautare. Chiar daca Google se lauda ca a indexat peste 8 miliarde de pagini, tot nu acopera decat foarte putin din tot internetul. Daca de exemplu vreti sa gasiti cluburile de speologie din Belarus, atunci ar trebui sa incercati o alta cale. Exista 3 tipuri de resurse de informatie care ar trebui sa va fie la indemana in munca de jurnalisti:

1.5.1 Motoare de cautare (Nu numai Google!!):

Un motor de cautare are 3 parti:

  • robotul (spider, crawler): acesta e un program care viziteaza site-urile si le “indexeaza”. Indexarea presupune o statistica a cuvintelor care apar pe paginile site-ului, locul unde apar acestea, contextul in care apar). Rezultatul indexarii se trimite la
  • baza de date
  • mecanismul de ierarhizare a site-urilor dupa cuvinte cheie si afisarea informatiei. Secretul bine pazit este felul in care Google de exemplu, ierarhizeaza site-urile dupa “relevanta”. La ora cand scriu aceste randuri, relevanta implica nu doar frecventa de aparitie a unui cuvant pe o pagina, ci si numarul de site-uri care au linkuri catre site-ul respectiv (eventual pe acelasi cuvant cheie), apropierea contextuala de celelalte cuvinte de pe pagina, etc.

Atunci cand doriti sa realizati o “cautare profesionala” folositi intotdeauna mai multe motoare, Advanced Search si alegeti fraze/cuvinte cheie atat de specifice si complicate incat prima data motorul de cautare trebuie sa va dea 0 rezultate. Apoi, incet incet, mai stergeti din cuvintele cheie, mai largiti domeniul pana apar rezultatele asteptate. Exista si o serie de “secrete” ale cautarii: http://searchenginewatch.com/facts/

1.5.2 Meta-motoare (cauta si integreaza rezultate din cautarile altor motoare)

1.5.3. Directoare web – reprezinta o organizare a site-urilor web pe domenii si subdomenii.

Primul director web a fost Yahoo http://dir.yahoo.com/ Apoi au aparut multe altele, de retinut cele romanesti (ROL – http://webdirectory.rol.ro/, KAPPA – http://sr.kappa.ro/, ACASA – http://dir.acasa.ro/).

Un alt director web de retinut este DMOZ – http://dmoz.org/ in care toate site-urile sunt introduse si evaluate de editori (nu de crawleri – roboti software). Principiul DMOZ: “Computers do it faster, humans do it better”

Directoarele web indexeaza site-urile si din perspectiva geografica, deci puteti browser-ui (imi place barbarismul) site-uri dintr-o anumita tara de exemplu.

1.5.4 Portaluri si vortaluri

Portalul este un site web complex, care ofera o serie de servicii, un director, un motor de cautare, stiri si informatii.

Exemple de portaluri:

Vortalul (Vertical Portal) este un portal axat pe un anumit subiect/domeniu. De multe ori, o lista de vortaluri e utila jurnalistului pentru a accesa resurse specifice.

Exemple:

1.6 Evaluarea informatiei online

Ca jurnalisti, sau mai precis, ca si comunicatori profesionisti ce sunteti si deveniti, evaluarea informatiei este foarte importanta. Cum deosebim pe internet un site autentic pro-palestinian de unul fals pro-palestinian? Cum putem de exemplu sa diferentiem informatia de opinie si opinia de zvon?

Exista un excelent curs de evaluare a informatiei publicat de Universitatea Berkley (http://www.lib.berkeley.edu/TeachingLib/Guides/Internet/Evaluate.html). Considerati-l drept esential si va rog citit-l cu mare atentie.

Rezumand:
1. Cine e autorul articolului? Poate fi contactat? Are biografie online?
2. Cine publica pagina (site-ul)? Care e extensia adresei URL?
3. Cand a fost informatia actualizata? Exista o parte a informatiei pe care nu o pot accesa (ex. link mort, format multimedia)?
4. Care sunt sit-urile care au linkuri spre aceasta pagina? Sunt ele respectabile (“respectabil” depinde de context bineinteles).
5. Ce tip de copyright are articolul?

1.7 Resurse web pentru jurnalisti

1.7.1 Agentii de presa:

1.7.2 Ziare, radio, TV online

Pe ale noastre le stiti. Alte cateva:

1.7.3 Integratori de stiri si resurse profesionale

Resurse profesionale:

Comments are closed.