Sarmale si mici

Archive for November, 2006

A murit Ioan Ivancea - spune Guardian

Wednesday, November 15th, 2006

Citesc The Guardian aproape zilnic. Il citesc pe hartie si ajung la editia online destul de rar. Astazi, pe pagina 38 din G1, acolo unde se termina editorialele si scrisorile de la cititori si incep “Obituaires”, troneaza o poza cat o foaie A4 cu fanfara de la 10 prajini si un vagon albastru de tren clasa a doua plin de tigani (stiu, e un termen denigrator, insa eu pe asta il stiu din copilarie, si pe asta il foloseau toti tiganii cu care ma jucam in cartier: Florea, Dan, Jolan, Osicior…).

Asta pentru ca a murit de cancer la 66 de ani, Ioan Ivancea, liderul fanfarei de la 10 prajini. Fanfara dupa cum stim a bantuit Germania, a castigat premiul de cel mai bun artist european acordat anul acesta de BBC Radio 3 World Music, si canta “Born to be wild” in noul film Borat. Iar in Guardian imparte pagina dubla cu Ed Bradley, celebrul jurnalist de la CBS.

Ioan Ivancea este al doilea roman pe care il regasesc in Guardian la Obituaries. Primul a fost Gabriel Lambescu, arhitect care a restaurat o serie de cladiri din satul Viscri, si care a murit la 55 de ani dupa un atac de cord. Despre Gabriel Lambescu am citi in Guardian din 1 August 2006.

Inainte de a va oferi un citat din ceea ce scrie Garth Cartwright despre Ion Ivancea, as vrea sa arunc o intrebare (cvasi)retorica. Cati dintre noi romanii stim/stiam cine sunt Ioan Ivancea sau Gabriel lambescu? Si desi nu am verificat, am o banuiala ca Alexandru Paleologu nu a fost mentionat de Guardian in septembrie 2005.

Despre Ioan Ivancea si alti agricultori din Zece Prajini:

Although the communists had collectivised their farms, Ivancea and his neighbours still worked small plots of land and bred animals. Never visiting Bucharest, and rarely exposed to any music other than that which they made themselves, the villagers developed a unique brass band sound, which Ivan-cea led on clarinet. The collapse of communism in December 1989 was initially liberating, but meant that the villagers lost their factory jobs. With their collectivised land returned to them, Ivancea and his friends took to farming in earnest; even their music suffered as electronic keyboards and DJs replaced Gypsy bands at weddings.

I ventured into Zece Prajini in 2003 to interview Ivancea and other Fanfare members for my book, Princes Amongst Men: Journeys With Gypsy Musicians. International success had enabled them to buy cars and mobile phones, and fit indoor bathrooms, yet life remained largely unchanged. Ivancea had built a new house, yet he and his wife Maria continued to live in their tiny bungalow, apparantly unwilling to change the habits of a lifetime.

Digital natives and immigrants

Tuesday, November 14th, 2006

A trebuit sa citesc prezentarea lui John Naughton la Society of Editors Annual Conference, Glasgow, pentru a intelege ca sunt un emigrant. De fapt un imigrant. Un imigrant digital. Asta pentru ca am crescut in perioada de final a culturii tiparului. Am citit, ascultat radio pe unde scurte si m-am uitat la televizor maxim 2 ore pe zi tot liceul.

Sebastian insa, care e nascut in 2003, e un nativ in lumea digitala. Se joaca cu racing cars, incarca environments in YM, scrie in Word si deseneaza in paint. Si stie exact ce trebuie sa scriu in browser: mickeymouse.com. Doar ca inca nu stie sa scrie decat “sebi”.

Povestea cu nativii si imigrantii digitali nu e noua. A spus-o si Rupert Murdoch in 2005, vorbind despre cum ar trebui sa se schimbe ziarele si mai ales, prezenta lor pe web:

But our internet site will have to do still more to be competitive. For some, it may have to become the place for conversation. The digital native doesn’t send a letter to the editor anymore. She goes online, and starts a blog. We need to be the destination for those bloggers. We need to encourage readers to think of the web as the place to go to engage our reporters and editors in more extended discussions about the way a particular story was reported or researched or presented.

Insa parca tot Naughton le zice mai cu foc, cu o eleganta intelectuala ce vine din libertatea de a nu avea un trust de presa:

These kids have been socially conditioned in a universe that runs parallel to the one inhabited by most folks in the media business. They’ve been playing computer games of mind-blowing complexity forever. They’re resourceful, knowledgeable and natural users of computer and communications technology. They’re Digital Natives - accustomed to creating content of their own - and publishing it. (Remember the motto of YouTube: ‘Broadcast yourself!’)

They buy music from the iTunes store - but continue to download tracks illicitly as well. They use BitTorrent to get US editions of Lost. They think ‘Google’ is a synonym for ‘research’ and regard it as quite normal to maintain and read blogs (55 million as of last night), use Skype to talk to their mates and upload photos to Flickr. Some even write entries on Wikipedia. And they know how to use iMovie or Adobe Premiere to edit videos and upload them to YouTube.

Now look round the average British newsroom. How many hacks have a Flickr account or a MySpace profile? How many sub-editors have ever uploaded a video to YouTube? How many editors have used BitTorrent? (How many know what BitTorrent is?)

And while some of our teenagers’ interests coincide with ours, many do not. Here, for example, are the top blog tags on Technorati last night: Bush, careers, college, comedy, Congress, death, Democrats, elections, Flickr, gay, Halloween, Iraq, Microsoft, money, Republicans, Saddam, Ted Haggard, vote, war, breaking-news, tagshare, YouTube. Some you’ll recognise. But you won’t see much about many of these in the papers.

Scuze pentru lipsa traducerii, insa sunt sigur ca cei mai multi intelegeti limba lui Mr. Bean. Cei mai multi, imigranti sau nativi.

Barbarismele lovesc: DOOM! DOOM!

Tuesday, November 14th, 2006

Nici prin gand nu-mi trecea sa scriu despre asa ceva, insa am remarcat pe Jurnalism Online alegerea Adevarului pentru IT&C (ma rog, It si C, sa pastram adevarul…). Mai mult decat atat, Bradutz ofta ca prietenii sai de la EvZ scriu in continuare “on-line”.

Evident Bradutz are dreptate. Daca initial termenul era “on line”, dupa 15 ani de web el a devenit cu siguranta “online”. Unii specialisti spun ca e un proces normal de simplificare, si ca in viitor, “email” va fi termenul preferat, in detrimentul altora ca “E-mail” sau “e-mail”. Aici se pare ca francezii sunt cu un pas inainte, ei folosind fermecatorul “mel” (nu e nevoie de explicatii cu privire la originea sa).

Ce se intampla insa la noi cu termenii mai proaspeti decat web, online sau email? Pe cateva dintre blogurile pe care le citesc de obicei (sa acceptam deocamdata termenul asta), autorii sunt numiti “blogari”. De ce nu “bloggeri”? Sau “blogisti”? Bloguitori? Sau “blogheri”, ca sa sune mai neaosh?

Da, caut nod in papura, insa in cazul Google inca nu spunem “guglim” sau “glugam/glughez”. Cum vom spune peste 5 ani? A gugla, a guglai, a gugli? Si stiu, mai sunt si altele: “postari”, “chateri” (chiar credeti ca exista asa ceva?), etc.

Am mai citit pe blogul lui Iulian Comanescu o insemnare despre un posibil cod de bune practici pentru bloguri. Una din propuneri era:

nu banam nejustificat

De ca “banam”? De ce nu “cenzuram”? Aici chiar exista o gramajoara de termeni romanesti numai buni de utilizat. Si nici nu trage nimeni cu DOOM DOOM-ul in noi.

Cam care e starea webului - de la Mary citire

Thursday, November 9th, 2006

Pe cand predam Jurnalism Online intr-un laborator adesea conectat la Internet - se intampla acum 2-3 ani - la lectia 3 sau 4, cea despre regasirea si evaluarea informatiei online, unul dintre numele pe care il ofeream ca tema de cercetare era Mary Meeker. Eram in era post - post-boom si Mary fusese un personaj foarte important in ceea ce numim acum “dotcom bubble”.

Acum suntem in zona Web 2.0. Web2.0 conference e in desfasurare la San Francisco si acolo Mary Meeker a prezentat “The State of the Internet, Part 3“. O serie de statistici si comparatii foarte interesante, mai ales pentru cei ca Ionut Oprea sau Orlando Nicoara.

Concluziile le cam banuim si noi, starea natiunii web e chiar mai buna astazi decat in 2000, Google e principalul vinovat pentru asta, Google, Amazon  si Yahoo isi impart partea leului al capitolul publicitate si vanzari online. Noul boom e P2P, iar daca Napster a murit de demult, video sharing-ul e viitorul. Iar copiii, unde se duc ei cand pleaca de acasa online? Slide-ul de mai jos e destul de clar in privinta asta. Just choose your weapon: