Sarmale si mici

… adica sarmale. Le-am facut aseara ca sa le luam congelate la Oxford unde mergem de revelion. Cu frunze de vita de data asta, si fierte 2 ore si jumatate la cuptor. Se pare ca au iesit bine (eu nu le-am gustat decat aseara cand mai aveaeu de fiert).

Atat ca frunzele de vita exportate de Greci in UK pentru “dolmades” sunt batrane, vitoase si gaurite. Drept urmare, in timp ce invartea jjjde sarmale,  Flori le-a urat Grecilor multe realizari pentru viitor, tot ce-si doresc in noul an si asa mai departisor.

Cum atunci cand a venit Lutza (pour le conaisseurs) am facut salata boef, ciorba de perisoare si mici, de Craciun racituri, tort si din nou clasica salata, putem spune ca aproape am incheiat maratonul culinar romanesc. Da, am auzit, nu am facut cozonac. Insa am mancat de ala nemtesc cu marzipan si stafide si Panetone.

De cateva zile, printre racituri, salata boeuf (yes, yes, yes) si vin fiert, ma gandesc la ceea ce a scris Mihaela Berneaga pe blogul ei despre designeri si jurnalisti. In esenta Mihaela se revolta si ea impotriva deciziei Societatii Designerilor Profesioniosti din Romania de a incerca sa impuna intr-un fel prezenta unui designer profesionist intr-o firma ce participa la o licitatie publica intr-un domeniu apropiat/tangential celui de design. Mihaela dezvolta discutia spre jurnalism, care, spune ea, la fel ca si designul, e si vocatie si nu poate fi comparat cu medicina sau arhitectura.

Poate ca nu as fi scris despre asta, daca nu citeam si un comentariu al lui Sebastian Alexandru, care spune ca e jurnalist (si inginer) si se revolta si el afirmand ca “standardele nu trebuiesc coborate” (sic!). Cu toata vehementa “profesionista” a domnului Alexandru, nu pot fi de acord cu el, asa cum nici cu Mihaela nu prea sunt de acord in toate privintele.

Asa cum spune si Mihaela, e absurd sa ceri acum in Romania ca designerii sau jurnalistii sa aiba studii de specialitate. Motivele le stim foarte bine, principalul fiind lipsa traditiei si modernitatii educationale in aceste domenii (adica scoli de calitate cu cel putin 20-30 de ani de experienta).

Pe de alta parte eu cred ca jurnalismul (ca si designul) sunt profesii similare cu arhitectura, ingineria sau medicina. Am lucrat alaturi de designeri si stiu ca 80 - 90 % din munca lor e rutina. In jurnalism e aproapre la fel. Da, ai nevoie de vocatie ca sa faci o meserie bine. Insa de vocatie (puteti citi “talent”) ai nevoie in orice profesie. Unii doctori au talent si vocatie. Altii nu. Unii jurnalisti au vocatie si talent. Altii nu. Unii designeri au talent si vocatie. Altii nu (nu zambiti va rog).

Sa nu uitam ca talentul nu se refera doar la scris (jurnalism) sau desen (design). Unii jurnalisti sunt foarte buni la radio fara a avea talent la scris. Insa au poate vocatie pentru domeniul radiofonic: stiu sa povesteasca, simt cum trebuie echilibrat un material sau o emisiune, au rapiditate in decizii, etc, etc. La fel, poti face design de produs (nu degeaba se creeaza scaune in scolile de design) sau industrial si talentul la desen conteaza (foarte) putin.

Voi merge mai departe cu logoreea afirmand ca in opinia mea sunt 3 profesii in care vocatia e esentiala: armata/politie, invatamant si medicina. E mult mai importanta decat scoala. E foarte dificil insa sa-ti dai seama la 18 ani pentru ce ai vocatie/talent.

De asta cred ca daca angajezi in mass media 10 absolventi de jurnalsim si 10 ne-absolventi de jurnalism, primii vor fi profesionisti mai buni. Chiar daca scoala nu e chiar asa cum ar trebui sa fie. Si mai cred ca nimic nu ii opreste pe jurnalistii si designerii “de vocatie” sa urmeze cursuri de masterat sau postuniversitare in domeniu.

Am petrecut o jumatate de ora aruncandu-mi ochii pe raportul mult discutat si huiduit in parlament. E o sinteza de istorie contemporana bine construita. O lucrare care evita sa intre in apele tulburi ale prelungirii comunismului in anii 90.

E foarte bine ca s-a intamplat macar atat inainte de a intra in UE. Altfel intram cu secera si ciocanul inlantuite in Uniune. Asa intram, unii cu mainile in buzunare, altii cu secera, altii cu ciocanul.

Mi-am amintit si eu cu ocazia asta cum era prin 87-88. Mergeam cu carutul de butelie ca sa luam cota de ulei, zahar, orez, faina. Painea nu era pe cota/cartela. Curent nu era intre 5 si 6 in fiecare zi, cateodata seara dupa 11 si din cand in cand in perioade imprevizibile. prezentam discoteca si Radio Vacanta, puneam Iron Maiden Live in timp ce ar fi trebuit sa difuzam discursul lui Ceausescu la deschiderea anului scolar, si colindam de la 4 dupa amiaza pana la 2 noaptea profesorii si parintii nostri in fiecare ajun. Nu prea stiam colinde dar luam de obicei cu noi cate  o nepoata verisoara de clasa a 4-a - a 6-a care stia tot. Noi ii dadeam inainte cu “Ce frumos e omul” la refren si ca bridge…

O zi de vara/toamna/iarna/primavara era pierduta clar cu coada la butelii. La liceu era taticeala: cu matricola obligatorie, inviorare in pauza mare, circulatie pe dreapta pe culoarele scolii si tunsoare regulamentara. Fara fusta stramtata la fete. Ras un pic pe parti (pe la tample) si (nu in cazul meu) dat cu fixativ la baieti. Mustata a trebuit sa mi-o rad cand am mers la Suceava pentru a serba generatia Eminescu si a trimite o scrisoare conducatorului iubit. A fost fain, mai ales ca m-am intalnit cu Caius de la Dorna, care fusese prieten cu Simona Danciu, colega mea de clasa, si care era foarte bun la mate.

Dar sa revenim, gasiti aici raportul Tismaneanu in format PDF.

In rest, tot inainte spre societatea capitalista multilateral dezvoltata si inaintarea Romaniei spre europenism.

Invitatie de participare la Proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului

Proiectul Zestre pentru Europa – Capsula Timpului se deruleaza intre 6 decembrie 2006 - 5 ianuarie 2007.
Pentru a participa, va rugam sa urmati acesti pasi:

Publicati aceasta invitatie pe blog, impreuna cu linkul spre blogul unde ati citit-o: Am gasit invitatia pe blogul Mihaelei Berneaga.

Scrieti
una sau mai multe insemnari surprinzand momente trecute, dar si
asteptari - sub forma de text, imagini, clipuri audio / video.Incercati
sa culegeti marturii similare de la alte persoane din jur, care nu au
bloguri - scriind cate o insemnare pentru fiecare.

Convingeti cat
mai multi cunoscuti sa-si deschida blog, pornind chiar cu acest proiect
- scrieti o insemnare cu linkurile spre blogurile deschise.

Adaugati tag-ul Technorati capsulaTimpului, la fiecare insemnare legata de proiect: capsulaTimpului
Urmariti aparitia insemnarilor in statisticile publicate pe blogurile initiatorilor si pe blogul central Capsula Timpului.

Va multumim si succes!

Initiatori:
Carmen Holotescu, Alina Hodovanu, Adrian Cristea & Cristi Manafu

Tag Technorati: capsulaTimpului