Mihaela Berneaga ma ispiteste sa scriu despre mine. Cum sunt si frumos si talentat si destept si modest ma grabesc sa va impartasesc cateva pseudo-secrete despre moi.
1. Am inceput sa lucrez in clasa a XI-a ca DJ (sporadic la Disco Nord pana in ’91) si prezentator Radio Vacanta in sistemul BTT. Se intampla in 1987 si eram angajat colaborator, 40 de ore pe luna (desi lucram vreo 80 sau chiar 100) cu 15 lei/ora. Din cei 600 se scadea impozitul si primeam 517 lei in mana. Primeam e un mod de a spune, pentru ca nu am primit salariul timp de 3 luni (se pare ca am un talent deosebit pentru a lucra si a nu fi platit o perioada – mi s-a mai intamplat de vreo 4 ori pana acum).
Cum oficial am inceput sezonul de Radio Vacanta de 1 Mai (muncitoresc), pe la mijlocul lui August am facut impreuna cu Gicu (redactorul si tata nostru) si Vovo (colegul meu de prezentare) un mic protest si greva (am intrerupt emisia). Am primit banii pe 3 luni si am mancat o ciorba de burta si friptura la restaurantul hotelului. Nu mai stiu exact ce am facut cu banii, dar cred ca mi-am luat un rucsac pentru munte.
Eu si cu Vovo imparteam frateste domeniile de prezentare, iar la muzica imi amintesc ca eu eram foarte fericit ca aveam de prezentat rock, jazz si simfonica. El era distrus pentru ca pe langa pop si dance avea si populara… Asa dupa cum era normal pentru niste UTC-isti, cantecele patriotice le prezentam frateste: “Partidul – luceafar si steag”, muzica: Ioan D. Chirescu, versurile: …
2. Tot din perioada asta: intr-o zi mai spre toamna, vecinul meu Nucu (autorul unor carti foarte interesante: Blue, Black & White – Povestea Rolling Stones, Era Punk, Eric Clapton) a venit pe la radio vacanta cu un dublu LP Iron Maiden in concert, prospatura din Germania. Programul dimineata la radio vacanta era de la 10 la 13, in ultima ora avand retransmisie Radio Romania – programul 3. In 2 secunde programul 3 a fost inlocuit in boxele din pinii complexului BTT cu Iron Maiden. La maxim.
Gicu, seful nostru si mare colectionar de discuri, era pe acasa cand un domn cu ochi albastri a sunat la usa. I-a spus amabil ca este de la Secu si ca doreste sa asculte un album cu Bob Dylan (nu aveau gusturi rele!). Ascultand discul, domnul albastrui l-a intrebat pe Gicu ce program are acum radio vacanta. Cum era 12+, Gicu a raspuns nonsalant: retransmisie programul 3. Atunci domnul sec. i-a propus lui Gicu sa se urce pe bloc ca sa auda freamatul boxelor din complex. Zis si facut, insa nu cred ca au reusit sa identifice Iron Maiden drept autorii galagiei live. Dupa ce s-au intors in apartament au verificat ce era la radio: Ceausescu pe toate programele: se deschidea anul de invatamant. Ghinion pre-Iliescu. Din ziua aceea, la ora 12:00 comutam cuminti pe programul 3.
3. Am facut armata la clasica scoala de ofiteri de rezerva de la Bacau, in aceeasi unitate cu Radu Muntean, Rafael Udriste si Andrei Moroianu (nu ca asta ar fi vreun merit). Am intrat in prima garda pe 22 Decembrie. Pe 23 asteptam elicoptere cu teroristi pe dealul Bacaului. Pe 24 am inceput sa pazim centrala termica (in constructie), iar aproape de revelion CIC-ul (care cred ca e combinatul de ingrasaminte chimice). Patrulam de revelion langa un muncel de sulf, un butoi de 22 mii de litri de amoniac si in spatele unui vagon pe care scria HCl. Cei mai buni prieteni ii am din armata (si dupa asta din C1/85, C4/88, C4/87, Liceul Economic 1, Alexandru, Tatarasi, Dacia): Nixon, Lutza si Goffo.
4. Am participat activ la Cineclub la Casa Pionierilor. Am mers la Cineclub din clasa a 2-a pana intr-a 11-a, iar prin clasele 6-9 mergeam in fiecare dupa amiaza. Am facut mai mult desene animate (desi nu am talent la desen), insa si unele documentare si fictiune. Scurte, evident. Desi am fost multiplu laureat al Festivalului National Cantarea Romaniei, nu s-a concretizat in nici un Oscar. Yet.
5. Secretul se vede in poza. Mai multe detalii:
- Se intampla in primavara lui ’92, in fata cantinei din Pushkin (da, stiu ca acum se cheama altfel)
- Treningul avea culoarea roz si sloganul pe piept: “Pense pas bete”.
- Adidasii erau grecesti (se gaseau de cumparat in Campulung pe vremea aceea alaturi de alte bunatati cum ar fi inghetata turceasca)
- De tuns m-a tuns Jana (colega cu noi) iar coada impletita inca o mai am pe undeva.
When I’ll get older, loosing my hair
Many years from now…
(“When I’m 64 – The Beatles)
Il invit pe Ionut sa ne spuna si el 5 secrete…
Chiar daca s-a incheiat prima etapa a proiectului, tag-uiesc insemnarile astea cu capsulaTimpului
Eu in schimb nu ma pot abtine sa va impartasesc ce am gasit azi pe site-ul BBC: sosetele domnului Wolfowitz, presedintele World Bank, platit cu aproape 400.000 $ pe an… Ce folos… Poza apartine evident AP/BBC.
.