Realism socialist
Luni seara am vazut “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”. Mi-a placut foarte foarte mult, sta in mine de luni seara si, desi am tot incercat, nu am reusit inca sa scriu nimic despre el. Si ce ar fi de scris? Cronici sunt o multime pe web; cea mai frumoasa mi s-a parut cea a lui Mihnea Columbeanu. Si ceea ce a scris prietenul meu Ovidiu Simonca.
M-a impresionat finetea constructiei spatiului in care se desfasoara filmul, realismul si naturaletea dialogului, si multe altele, mici si foarte importante. M-a impresionat si tatal Gabitei in scena ce a cazut la montaj (e intr-adevar o scena din alt film despre epoca de aur). Si felul in care se descalta domnul Bebe. Si Otilia cea constiincioasa si prinsa in capcana. Si Gabita cea socata, disperata, profitoare si impietrita.
Si amintirea lui T14 (desi povestea cea adevarata s-a intamplat probabil in Pushkin), Unirea/Moldova/Tineretului, pasarela (din Alexandru), armata fetelor de sambata (Flori a fost si ea o pastaie in primul an).
Bravo Kiki!
